Confesiunile unor femei singure...
"A fi singura suna mai grav decat a fi singur. Se presupune ca femeile sunt niste fiinte firave, care au nevoie de ocrotire, in timp ce barbatii se pot descurca singuri. Totusi, a fi singura iti da prilejul de...
"A fi singura suna mai grav decat a fi singur. Se presupune ca femeile sunt niste fiinte firave, care au nevoie de ocrotire, in timp ce barbatii se pot descurca singuri. Totusi, a fi singura iti da prilejul de a te cunoaste mai bine, de a dedica tot timpul celei mai importante persoane - TU - si nu e nimic rau in asta", spune cameleonic, o cititoare Eva.ro.
Ramona, o prietena care are 30 de ani, imi spune ca isi doreste o cariera si crede ca un barbat in viata ei ar impiedica-o sa isi atinga telul. "In momentul de fata muncesc pe mai multe fronturi, adica si la job si la proiecte personale. Ma implic foarte mult in ceea ce fac si m-as simti vinovata sa-l neglijez... Este o perioada mai aglomerata, atat! Sau poate ca munca e doar o dovada ca fug de singuratate, insa, daca as gasi barbatul potrivit, cred ca as putea combina cu succes si viata personala si munca".
Eu, de exemplu, intotdeauna am fost de parere ca iubitul si aceasta "fuga" constanta in a-ti construi o cariera pot merge foarte bine mana in mana, completandu-se de minune. Nu m-am considerat niciodata o persoana neajutorata, dar am avut mereu aceasta dorinta de a avea pe cineva alaturi, sa impartim totul, si rele si bune, si fericiri si tristeti.
Cum este normal, au existat (si vor mai exista) momente in care mi-am dorit sa fiu singura, sa imi fac ordine in ganduri si in trairi, dar aceste perioade au fost destul de scurte, pentru ca imi place sa fac totul "din mers", sa nu pierd farmecul clipei. Da! Recunosc! Nu imi place sa fiu singura! Este o crima? Nu cred! Oricand sunt pregatita sa accept aceasta "defectiune" a mea.
Dorinta de a fi cu cineva nu o percep ca pe o disperare, ca pe o nevoie ce trebuie satisfacuta, ci ca pe o normalitate. Nu consider o povara faptul ca ii ascult iubitului, poate in fiece seara, nemultumirile si bucuriile de peste zi sau faptul ca in planurile lui ma include si pe mine; putem aveam impreuna sau separat libertati si ma bucura faptul ca putem "desena" impreuna zilele vacantei viitoare... Nu am reusit niciodata sa vad partea buna a acestui "rau" numit singuratate.
Ramona, o prietena care are 30 de ani, imi spune ca isi doreste o cariera si crede ca un barbat in viata ei ar impiedica-o sa isi atinga telul. "In momentul de fata muncesc pe mai multe fronturi, adica si la job si la proiecte personale. Ma implic foarte mult in ceea ce fac si m-as simti vinovata sa-l neglijez... Este o perioada mai aglomerata, atat! Sau poate ca munca e doar o dovada ca fug de singuratate, insa, daca as gasi barbatul potrivit, cred ca as putea combina cu succes si viata personala si munca".
Eu, de exemplu, intotdeauna am fost de parere ca iubitul si aceasta "fuga" constanta in a-ti construi o cariera pot merge foarte bine mana in mana, completandu-se de minune. Nu m-am considerat niciodata o persoana neajutorata, dar am avut mereu aceasta dorinta de a avea pe cineva alaturi, sa impartim totul, si rele si bune, si fericiri si tristeti.
Cum este normal, au existat (si vor mai exista) momente in care mi-am dorit sa fiu singura, sa imi fac ordine in ganduri si in trairi, dar aceste perioade au fost destul de scurte, pentru ca imi place sa fac totul "din mers", sa nu pierd farmecul clipei. Da! Recunosc! Nu imi place sa fiu singura! Este o crima? Nu cred! Oricand sunt pregatita sa accept aceasta "defectiune" a mea.
Dorinta de a fi cu cineva nu o percep ca pe o disperare, ca pe o nevoie ce trebuie satisfacuta, ci ca pe o normalitate. Nu consider o povara faptul ca ii ascult iubitului, poate in fiece seara, nemultumirile si bucuriile de peste zi sau faptul ca in planurile lui ma include si pe mine; putem aveam impreuna sau separat libertati si ma bucura faptul ca putem "desena" impreuna zilele vacantei viitoare... Nu am reusit niciodata sa vad partea buna a acestui "rau" numit singuratate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu